Parcul de animale salbatice Ivo (din Izvoarele)!

Parcul de animale salbatice Ivo (din Izvoarele)!

Va asteptam in Parcul de animale salbatice Ivo (Izvoarele) pentru vizite individuale si in grup!

Vizitarea parcului de animale salbatice!
- Timpul necesar: circa 2-2,5 ore
- Distanta parcursa: circa 3-4 kilometri
- Grup: minimum 2 persoane – maximum 8 persoane
- Oferta de pret: adulti 20 RON, copii de 4-16 ani 10 Ron, copii sub 4 ani pe gratis

Se asigura binoclu pentru fiecare vizitator!
Recomandam sa folositi bocanci si haine rezistente la intemperii!
Fotografierea si filmarea animalelor este permisa! (Pentru uz propriu! Ne fiind permisa fotografierea sau filmarea pe stativ fix!)
In zilele insorite este de preferat vizitarea parcului la orele dimineti, sau spre seara!

Contact: mob: 004-0752 961506
Web: http://www.parcdevanat.ro

Reguli:

1. Vizitatorii intra in incinta parcului pe propria raspundere
2. Va rugam sa urmariti instructiunile ghidului
3. Fumatul este interzis in incinta parcului
4. Va rugam sa pastrati curatenia
5. Va rugam sa nu va distantiati de grup
6. Fotografierea sau filmarea pe stativ fix este interzisa
7. Este interzis intrarea cu alte animale in incinta parcului
Cerb comun (Cervus elaphus)

Cerbul comun (Cervus Elaphus L.)
Este un mamifer ierbivor de culoare bruna - roscata cu un accentuat dimorfism sexual. Cerbii sunt mai mari decit ciutele si prezinta spre deosebire de acestea coarne caduce. Ca ordin de marime masculii au greutati cuprinse intre 180-300 kg, iar ciutele ajung doar la 80-150 kg. Masculii pierd coarnele la inceputul fiecarei luni martie, fenomen care se intinde, functie de virsta si vigurozitatea fiecaruia dintre cerbi, chiar pina in luna mai. La vitei, atunci cand implinesc virsta de 1 an, in luna mai, incepe cresterea primului rind de coarne crestere care se termina in septembrie. Aceste coarne sunt de regula sulite lungi de 20-30 cm, fara rozete.

Comportamentul
Hrana este deficitara pentru cerb in perioada iernii - ca de altfel pentru toate cervidele. Iarna se compune din lujeri, muguri si uneori scoarta de copac, frunze verzi ramase sub zapada, diferite frunze si ierburi uscate, precum si plante verzi din terenurile cultivate agricol. Ghinda si jirul constituie, in arii cu astfel de stratificatii, hrana de baza. Accepta si reactioneaza bine la hrana adminstrata complementar de om: fan, frunzare, suculente si concentrate.
Longevitatea cerbului este apreciata in libertate la cca 18-20 ani, insa in natura rar ajung la aceasta virsta. Intre 12-14 ani cerbii ajung la apogeu, dupa care intra, treptat in decreptitudine. Varsta exemplarelor vii se apreciaza in functie de aspectul exterior si trofeu, iar cea a animalelor impuscate dupa uzura danturii.

Viata reproducatoare
Se imperecheaza de, obicei intr-o perioada situata intre 15 septembrie - 10 octombrie, in epoca de boncanit, care constituie si manifestarea sonora a instinctului de teritorialism. in timpul boncanitului se dau lupte violente intre masculi. in luna mai a anului urmator, apar viteii, cu blana patata, datorita aceluiasi fenomen de adaptare prin homeo-cromie (adaptarea culorii si formei unui animal la substratul pe care traieste), amintit la caprior. Acestia, in numar de unu, mai rar doi la o ciuta, ramin cu mama lor 1-2 ani. Toamna se formeaza cirdurile de boncanit, din taur si 2-5 ciute cu viteii lor, dupa care taurii batrini duc o viata solitara pina la boncanitul din anul urmator.

Cerbul lopatar (Dama dama)

Aspectul exterior
Cuprins, ca talie, intre cerbul comun si caprior, cerbul lopatar are lungimea corpului de 1,25-1,65 m, iar coada, mai lunga decit a celorlalte specii de cervide de la noi, este vizibila atit in miscare cit si in repaus, avind cea 16-18 cm. Greutatea maxima la care poate ajunge mas ului este de 125 kg, iar femela de 65 kg. Blana de vara are culoarea brun-roscata, cu pete albe pe spinare, care, spre deosebire de caprior si cerb, la care se gasesc numai la iezi, respectiv vitei, la cerbul lopatar se gasesc atit la tineret cit si la adultii de ambele sexe, dar numai in blana de vara. Ventral si pe fata interna a picioarelor, culoarea blanii este alba. Blana de iarna are o culoare brun-aurie pe spinare, mentinindu-se alba pe partea ventrala si pe fata interna a picioarelor. Extrem de rar se intdnesc cazuri de albinism, cu blana aiba ca zapada.

Comportamentul
Spre deosebire de cerbul comun, care este animal tipic de padure (cu exceptiile din vestul tarii, unefe poate fi intilnit si in cimp), lopatarul manifesta periodic o tendinta de sedere in cimpul agricol, in cautarea hranei, in special primavara si toamna dupa aparitia griului. Cu toate acestea pagubele produse deiopatar culturilor agricole sint sporadice si neinsemnate. Dupa prima ninsoare se refugiaza insa la adapostul padurii. Se imperecheaza in luna octombrie, epoca de imperechere numin-du-se, ca si la cerbul comun, boncanit. Sunetele emise de masculi in aceasta epoca se aseamana foarte mult cu un sforait si difera total de mugetul de tunet al ceibului comun. Totusi, luptele intre masculi in timpul boncanitului sint violente. in luna iunie a anului viilor apar viteii, de regula, cite unul pentru fiecare ciuta adulta, dar in conditii favorabile de viata procentul de ciute care fata cite doi vitei este ridicat. Dupa fatare viteii ramin un an impreuna cu ciutele.

Viata reproducatoare
Se imperecheaza in luna octombrie, epoca de imperechere numindu-se, ca si la cerbul comun, boncanit. Sunetele emise de masculi in aceasta epoca se aseamanafoarte mult cu un sforait si difera total de mugetul de tunet al ceibului comun. Totusi, luptele intre masculi in timpul boncanitului sint violente. in lunaiunie a anului viilor apar viteii, de regula, cite unul pentru fiecare ciuta adulta, dar in conditii favorabile de viata procentul de ciute care fata cite doi vitei este ridicat. Dupa fatare viteii ramin un an impreuna cu ciutele.
Animal inzestrat cu un puternic instinct de asociere, cerbul lopatar se intilneste adesea in ciurde mari, de pina la 200 exemplare. De obicei, cirduriie sauciurdele sint constituite separat din ciute si vitei si alta ciurda din tauri de diferite virste. Asocierea in cirduri a cerbului lopatar este mai durabila decit la cerbul comun. Coarnele, care apar numai la mascul, incep sa se lateasca de la mijlocul prajinii catre virf, capatind forma unei lopeti, de unde si denumirea populara a acestei specii. Ca si la cerbul comun, coarnele cerbului lopatar cad in lunile martie-aprilie, fiind complet dezvoltate catre sfirsitul lunii august.

Muflon european (Ovis gmelini musimon)

Aspectul exterior
Corpul are lungimea de 1,1-1,3 m, iar coada, 3-6 cm. La greaban are o inaltime de 0,6-0,75 m si greutatea de 40-50 kg. Blana este linoasa, de culoare roscata in timpul verii si bruna-roscata in timpul iernii. Un semn cromatic caracteristic il constituie o pata deschisa de culoare, pe fiecare parte a corpului, indaratul coastelor, asemanatn-ire fu o sa, cum, de altfel, se si numeste. Pe abdomen, pe picioare, mai jos de genunchi, pe partea posterioara a picioarelor dinapoi, precum si pe bot, culoarea blanii este cenusie-deschis. in regiunea gitului, parul din blana masculului este des si lung, alcatuind un fel de barba. Masculul, berbecul, are coarne inelate, puternice si recurbate, care pot creste in spirala proportional cu virsta animalului, asemanatoare coarnelor berbecului domestic, putind atinge o lungime de 0,50-0,85 m. Femela poarta rareori coarne, care sint mult mai scurte, recurbate, atingind abia 10-12 cm. Muflonul nu isi leapada coarnele, acestea crescind in continuare, prin adaugare de materie cornoasa in fiecare an.

Comportamentul
Hrana muflonului este modesta, alcatuita din ierburi de padure, precum si din frunzele si lujerii unor specii forestiere. Uneori poate fi vazut si in cimpulagricol din vecinatatea padurii. Este un animal gregar, traind in cirduri. De obicei, masculii traiesc izolati de femele.

Viata reproducatoare
Se imperecheaza toamna in octombrie - noiembrie, cind berbecii se lupta intre ei pentru femele. Izbiturile coarnelor sint puternice si adesea se ranesc. Dupa o gestatie de aproximativ 22 de saptamini, femela, oaia, se retrage in locuri ascunse si linistite si fata, de regula, un singur miel, cu care revine in cird dupa citeva zile.

Caprioara:

Aspectul exterior
Caprioara este cea mai mica specie de capre salbatice originare din Europa. Masculii au tendinta de a fi mai mari si mai robusti, in comparatie cu femelele.Masculul poarta denumirea de caprior, iar femela de caprioara sau ciuta. Blana este diferita in functie de sezon. Iarna, blana este mai deasa, mai lunga, dand animalului un aspect ciufulit, neingrijit, avand culoare cenusie sau maro-cenusiu. In timpul lunilor de vara, blana este mai scurta si mai rara, avand culoare maro sau castaniu aprins. Blana de iarna incepe sa creasca la inceputul lunii septembrie si este schimbata in aprilie-mai. In timpul lunilor de iarna, blana de la nivelul fetei posterioare a crupei este de culoare alba, usor sesizabila. In timpul lunilor de vara acest semn este mai putin sesizabil. Coada este foarte scurta, de cativa centimetri lungime. Capul este mic, mai mult lung decat lat. Botul, in general, este de aceeasi culoare ca restul corpului, dar nasul este intotdeauna de culoare neagra. Adesea prezinta diferite pete de culoare alba pe obraji si in partea superioara a gatului. Urechile sunt mari, ovale,fiind conturate cu par de culoare neagra, iar interiorul este captusit cu par moale, de culoare alba. Numai masculii prezinta coarne, care le cad in octombrie-noiembrie, dar le cresc din nou, pana vara, in perioada de rut. Coarnele au, in medie, o lungime de 30 cm. In general, coarnele prezinta pana la 6 varfurila capriorii adulti, in timp ce la cei tineri, numarul este mai redus. Rozetele bazale sunt bine-definite. Coarnele sunt utilizate de masculi in disputele pentru femele din timpul perioadei de imperechere. Picioarele sunt suple si prevazute cu copite inguste si scurte ale caror degete laterale sunt bine dezvoltate. Lungimea corpului este de 95-135 cm. Inaltimea la greaban este de 63-67 cm. Greutatea corporala este de 18-29 kg.

Comportamentul
In comparatie cu alte subspecii de capre salbatice, caprioara este, de obicei, un animal solitar. Caprioarele, in general, traiesc singure sau in grupuri mici alcatuite dintr-o femela si puii acesteia. Teritoriul lor este destul de mic, de circa 1 km2. caprioarele se hranesc cu predilectie dimineata sau seara tarziu, odihnindu-se in restul zilei. Caprioarele se organireaza in turme alcatuite din 20-40 de membri, numai iarna. Caprioara prezinta o arie de raspandire destul de extinsa, fiind regasita in zonele temperate ale Europei si Asiei. Caprioara este un animal care se adapteaza foarte usor, motiv pentru care este intalnit intr-o multitudine de habitate. Prefera zonele impadurite, cu multa vegetatie. In Romania, o veti intalni de la ses, pana in padurile subcarpatice. Caprioara nu este foarte pretentioasa, dar prefera vegetalele bogate in apa. Consuma cu placere ramuri tinere, muguri, frunzele diferitilor arbori si arbusti, scoarta de copac, lucerna, etc. Se va hrani, de asemenea, cu recolta terenurilor agricole si daca va avea posibilitatea va intra in livezile de pomi fructiferi, delectandu-se cu frunzele si fructele acestora. Toamna, caprioarele prefera alimentele concentrate (seminte, fructe).

Viata reproducatoare
maturitatea sexuala a masculilor se produce pana la sfarsitul primului an de viata, dar nu sunt apti pentru imperechere pana la varsta de 3 ani; femela esteapta pentru imperechere la varsta de 14 luni si este monoestrica; estrul (perioada de calduri) dureaza circa 36 ore; perioada de imperechere (de rut) are loc in fiecare vara, in iunie-august; desi se imperecheaza la inceputul verii, beneficiaza de un procedeu special, care le permite sa nasca, primavara, intr-o perioada optima. Acest procedeu poarta denumirea de implantare intarziata; gestatia dureaza circa 300 de zile, dand nastere, in general, unui singur pui, si,mai rar, la 2 pui/fatare, care prezinta ochii deschisi si sunt complet acoperiti cu par; fatarea are loc in mai-iunie; iezii prezinta de-a lungul laturilor corpului un sir de pete albe, care le asigura camuflarea in iarba inalta. Acest desen se estompeaza la varsta de aproximativ 2 luni; puii cresc rapid si pot fi intarcati la varsta de 2-3 luni si raman alaturi de mama pana aceasta da nastere altei generatii, anul urmator. Speranta medie de viata a caprioarei este de circa 8 ani, cu o maxima de 14-16 ani.

Iepure de camp: (Lepus europaeus)

Descriere
Lungimea corpului este de 50-70 cm, la care se adauga coada de 8-9 cm. Urechile au lungimea de 12-17 cm si, ca o deosebire esentiala fata de iepurele de vizuina, estn faptul ca la iepurele de cimp vir-furile urechilor sint intotdeauna negre. Greutatea corpului are o medie mai ridicata decit a iepurilor din alte tari, fiind de cca4 kg si, in mod exceptional, de 6 kg. Datorita diferentei de lungime dintre membrele anterioare si cele posterioare, iepurele nu se poate deplasa la pas, ci numai in salturi, a caror intindere poate atinge 3 m. Nu exista caractere vizibile de dimorfism sexual. Culoarea blanii variaza foarte mult dupa loc si anotimp, nuanta generala fiind cenusie-roscata. Firul de par este moale, dar rezistent, fiind cenusiu la baza, alb-galbui la mijloc si virful negru."Vibrizele sint deosebit de lungi si de aspre, cu rol tactil. Talpile picioarelor sint bine imbracate in par"

Viata reproducatoare
Ajunge la maturitate sexuala la virsta de 7-8 luni. Se imperecheaza incepind din luna ianuarie, in iernile mai blinde. Cu ocazia imperecherii se observa masculul alergind si urmarind indeaproape femela, uneori fiind mai multi masculi angajati in urmarire, fapt pentru care adesea au loc batai intre concurenti. In timpul acestor incaierari, masculii se ridica pentru citeva clipe pe labele dinapoi, izbind adversarul cu labele dinainte. Dupa o gestatie de 42-43 zile, apar 2-4 pui, numiti vatui, care cantaresc la fatare in medie 130 g fiecare. in cursul unui an pot avea loc 3-4 fatari, uneori prima generatie ajungind sa se reproduca chiar in acelasi an. Caracteristic pentru iepure este fenomenul de superfetatie, de suprapunere a doua generatii. Cu alte cuvinte, inainte de a fata o serie de pui, iepuroaica este capabila de imperechere.Alaptarea puilor dureaza cam 3 saptamini, dupa care acestia devin independenti.

Comportamentul
Se hraneste exclusiv cu vegetale, ierburi, lujeri, frunze, muguri, coaja unor pomi fructiferi sau arbori tineri. Iepurele prezinta o particularitate interesanta din punct de vedere al digestiei. Astfel, o parte din hrana este eliminata sub forma de excremente rotunde, aplatizate si umede, numite cecotrofe, care, continind inca multe substante nutritive, sint reinghitite de animal si trecut» inra o data prin intreg traiectul digestiv. Excrementele finale au aceeasi forma, dar sint uscate. Este singurul mamifer de talie mica de la noi care nu intra nici in hibernare, nici in somn de iarna si nici macar intr-o vizuina, infruntind la suprafata solului toate intemperiile.

Cu Consideratie: Nagy Arpad