Traseu de studiu Zetea!

Traseu de studiu Zetea!

Lungimea traseului: 3,5 km (circuit)
Diferenta de nivel: 233 m
Durata de parcurgere: 2 - 2 ½ ore
Caracteristica: istorica-botanica-zoologica-geologica.
Marcaj: litera Z albastra in cerc alb

Ne aflam in fata Portii Desagului. Traversand podul, ajungem intre casele din marginea sudica a Subcetatii si intram in valea ingusta a Desagului. In stanga se inalta Dealul Cetatii (801 m), in dreapta, la capatul nordic al Lazului, Dealul Tolgyesuru (860 m).
Urmand marcajul, in curand ajungem la o bifurcatie de drumuri, aici se afla statia a doua a traseului, de informare geologica.
Dupa un urcus, la inceput mai lin, dupa aceea mai accentuat, ajungem pe coama stancoasa, unde se afla statia a treia a traseului. De aici incepe sa se deschida privelistea, care devine cu castigarea inaltimii din ce in ce mai ampla. Ajungand sus pe deal, putem observa ramasitele abia vizibile ale unei cetati stravechi. Aici se afla statia a patra a traseului. Daca avem la dispozitie timp suficient, putem face un mic ocol, mergand mai departe pe poteca lata, bine batatorita, pana la locul vetrei, care nu este inclus in traseu. Aceasta portiune este marcata cu banda galbena (marcaj vechi, abia observabil). Ne intoarcem pe aceeasi poteca, pana la deviere, de unde continuam traseul marcat cu Z.
Dupa o coborare mai lunga, trecem printr-un molidis des, dupa care ajungem la statia a cincea a traseului, de unde avem o priveliste minunata asupra satului Subcetate, Valea Tarnavei Mari si Muntii Gurghiului.
Continuam drumul pe o alee minunata in padure, apoi iesim intr-o poiana. Deasupra noastra, in partea stanga, se zareste un imens grohotis si ruptura de stanca, al carei margine de sus am vizitat-o deja in prima parte a traseului. Coboram mai departe in poiana pietroasa, pe langa gardul arenei din mijlocul poienii. Vizitam statia a sasea a traseului, de unde, pe drumul de caruta, care serpuieste putin mai jos, ajungem la clopotnita, unde traseul marcat ia sfarsit. De aici, pe drumul pietruit iesim pe sosea.

Este recomandat sa aveti pelerina, anorac, fiind frecvente aversele de vara, neasteptate. Cand fulgera, parasiti fara intarziere culmea si platoul! Nu stationati sub copaci razleti pe platou! In rucsac sa aveti neaparat apa potabila, deoarece pe traseu nu exista nici un izvor. Sa fiti atenti unde pasiti, deoarece pe traseu pot fi vipere!

Iarna, zapada adanca ingreuneaza urcusul, parcurgerea lui cerand mult mai mult timp. Traseul se poate parcurge numai cu bocanci adecvati si imbracaminte calda, stratificata. Sus, pe deal, frecvent bate un vant aspru.
Este interzis apropierea de marginea prapastiei!

Prezentare geologica:

Dealul Desagului (DealulCetatii), pe care se afla straveche cetate Zetea, este situat in zona granitei dintre platoul vulcanic Harghita si dealurile Tarnavei, si se inalta deasupra Tarnavei Mari, la 801 m altitudine.
In epoca miocena, acum 11-5 milioane de ani, cele doua placi tectonice invecinate: placa Bazinului Transilvaniei si placa Moldovei, s-au deplasat una peste cealalta. Placa transilvaneana s-a scufundat, iar cea moldoveana s-a ridicat deasupra. Acest proces a dus la formarea lantului Carpatic. Pe la limitele estice ale placii transilvanene s-au format mai multe fisuri tectonice, proces care a generat formarea lantului muntos vulcanic din Transilvania. In zona activitatea vulcanica a inceput prin eruptii, in forma de explozii sub apa, astfel s-a format structura sedimentara a etajului inferior al platoului vulcanic. Primele eruptii vulcanice au avut loc la sfarsitul erei miocene si au atins intensitatea maxima in era pliocena (5 milioane-500 mii de ani) Prin eruptiile craterelor vulcanice ale muntilor Harghita - in marea, de mica adancime, ce acoperea bazinul Transilvaniei - au ajuns imense cantitati de sfaramaturi vulcanice, cenusa si bucati incandescente de lava. La vest de lantul muntos, alcatuit din cratere vulcanice, s-a format un platou lat de 20-25 km, si cu inaltime intre 800-900 m. Pe partea superioara a acestui platou putem identifica si scurgeri de lava. De a lungul timpurilor platoul, cu o suprafata aproape plana, a fost sfartecat in bucati de raurile izvorite in munti, care au format vai multe si adanci in platou. Aceste zone plate, marginite de vai abrupte, sunt denumite de localnici Lazuri. Astfel, de a lungul Tarnavei Mari cunoastem Lazul Zetea si Lazul Sancraieni.
In partea inferioara a potecii putem examina pietrisul rotunjit, continand si calcare si sisturi cristaline. Aceasta roca sedimentara s-a format la inceputul activitatii vulcanice si a fost transportata de fluviul stravechiului Mures, care exista inainte Tarnavei pe aceste meleaguri. Pe aceasta roca se depun mai tarziu, in fazele ulterioare ale activitatii vulcanice, formatiuni vulcanice, care formeaza platoul inalt. Aceste constau din aglomerate vulcanice, provenind din sfaramaturile aruncate din cratere de eruptii si adesea sunt foarte bine cimentate. In zona putem recunoaste si formatiuni din lahor, ale caror sfaramaturi sunt legate intre ele. Totodata apar des blocuri enorme din andezit, care au ajuns aici ulterior, transportate de torentele apelor izvorate din Harghita.

Plante de stancarie:

Dupa un urcus destul de obositor, ajungem pe muchia stancoasa, dar suntem rasplatiti de peisajul care ne inconjoara. Ni se deschide o priveliste exceptionala. La rasarit, in partea cealalta a vaii Desagului, se vede coasta acoperita cu paduri intunecoase, care sus, pe muchie ascund platoul intins al Lazului Zetea. La sud se vede valea adanca a Tarnavei Mari, sub picioarele noastre se vad casele satului Subcetate, iar putin mai jos, acoperisurile rosii ale caselor din Zetea si Tarnovita. Daca vizibilitatea este buna, pe orizont se contureaza creasta dantelata a muntilor Fagarasului. La vest, pe partea cealalta a vaii Tarnavei, se vad insirate dealurile Lazului Sancraienilor. Daca facem o scurta abatere spre stanga, dupa un scurt coboras ajungem pe marginea unei stanci, late de 20-25 m, care s-a format odinioara in urma unei alunecari uriase de teren. Pe povarnisurile coastei abrupte se vad imense grohotisuri. Aceasta faramatura de andezit este folosita de localnici ca material de constructie. In cursul exploatarii pietrei, la sfarsitul secolului al XIX., localnicii au facut aici o descoperire interesanta: manerul unui ulcior bogat impodobit, din bronz, datat din evul mediu. Din pacate, aceasta descoperire a disparut, o cunoastem doar din descrieri, dar exista posibilitatea existentei unei cetati medievale, care era construita aici, pe marginea dealului, prabusita ulterior.
Pe coasta sudica si estica a dealului Cetatii, in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial, armata maghiara a construit imense fortificatii militare. Urcand pana aici, am putut vedea urmele acestora. Am trecut pe langa multe transee si buncare aruncate in aer.
Este interesanta observarea fenomenului de asezare neobisnuita a zonelor de vegetatie forestiera, datorata inversiunii de temperatura. Jos, in vaile adanci, unde se localizeaza aerul rece, vedem paduri intunecoase de brad, mai sus insa, pe laturile insorite, sudice, apar paduri de fag si stejar.

Legenda cetatii Zetea:

Conform datinei, cetatea a fost construita de un om foarte bogat Zeta, imediat dupa ce ungurii au trecut la religia crestina. Zeta a avut un castel mare si stralucitor la poalele dealului, in satul Cselehaza, asezarea strabuna a localitatii Zetea. A daramat castelul pana la temelii si a construit sus, pe varful dealului, un nou castel, o adevarata cetate, ca sa nu poate fi obligat sa devina crestin.
Zeta avea doua fete si un baiat. Fetele locuiau in cetate, iar baiatul venea foarte rar acasa: era plecat in razboaie, unde lupta vitejeste. Mult timp nu a ajuns acasa nici o veste despre el. Odata, pe neasteptate, s-a intors, dar deja a trecut de la vechea religie la crestinism. A incercat sa-i convinga si pe ai sai, dar tatal sau mandru l-a blestemat pe fiul sau care a renegat vechea religie, precum si zeul noii credinte. In acel moment s-a auzit un tunet enorm, stanca pe care era construita cetatea s-a clatinat, cetatea mandra s-a daramat, ramanand sub daramaturi tatal si cele doua fete. Baiatul a ramas nevatamat, sarind cu calul de pe stanca.
Imensa avere a castelanului a ramas sub daramaturi si acolo se afla si astazi. O usa grea din fier impiedica accesul la comoara. Aceasta usa se deschide in fiecare an, pentru cateva minute, in noaptea zilei de Sfantu Gheorghe.
Au trecut multe sute de ani, si, in noaptea de Sfantu Gheorghe, multi oameni si-au incercat norocul, dar nimeni nu a mai iesit de acolo. Toti au vrut sa scoata comoara intreaga, dar pana cand au adunat comoara, usa s-a inchis. Cei ramasi inauntru nu au mai vazut razele soarelui. Acum vreo 200 de ani, a trait un om , pe nume Bothazi, care a hotarat sa intre in pivnita castelului daramat, pentru a scoate numai o traista de aur de acolo. A venit ziua Sfantului Gheorghe, usa a inceput sa arunce flacari uriase si imediat s-a si deschis cu bubuitura teribila. Bothazi era acolo la timp si a intrat in tunelul ce ducea spre comoara. In mijlocul pivnitei era o gramada mare de aur, iar cele doua fete ale sale brodau langa comoara. Bothazi incepuse sa umple repede traista, dar lacomia nu l-a lasat in pace. Incepuse se umple si caciula si buzunarele cu aur. A fost dezmeticit doar cand fetele l-au intrebat, daca vrea sa ramana cu ele. Alerga cum putea din pivnita, dar cand deja cu un picior era afara, usa s-a inchis brusc prinzandu-i glezna cealalta. A reusit sa scoata o parte din comoara, dar si-a pierdut un picior. S-a imbogatit repede, dar nu a fost binecuvantat de Domnul: cum a venit s-a si dus averea. Lui Bothazi nu i-a ramas nimic din bani, numai porecla „Bothazi cel schiop”.
De atunci nimeni nu mai tulbura linistea fetelor din pivnita cu comoara de sub ruinele cetatii.

Cu prietenie: Nagy Arpad